Deschide serviciul tău preferat de streaming, caută Sting și dă play unei piese, oricare, poate chiar mai bine dacă o știi deja, că te va face să vrei să le asculți și pe celelalte.
Acum pot începe eu să-mi scriu gândurile aici, iar tu să le citești fiindcă acum 13 ani, undeva în partea de nord a Bucureștiului, o tânără de 18 ani ajungea, prin pasiunea ei pentru voluntariat și muzică bună să facă parte din echipa de tineri care ajuta la organizarea unui concert frumos, apreciat de generații întregi, care avea totodată să fie și unul dintre concertele pe care nu avea să le uite niciodată: Sting la Romexpo București, ultimul concert al artistului din cadrul „Back To Bass Tour 2013”.
Țin și acum minte cum, după aproape 2 ore, timp în care am auzit unele dintre cele mai frumoase melodii compuse vreodată, printre care „Shape Of My Heart” și „Fields Of Gold”, la final, Sting ne-a lăsat cu a sa „Fragile”, urmată de o ploaie intensă dar plină de însemnătate, pe care n-o voi uita: țin minte cum deși simțeam că nu am unde să mă ascund de ploaie, nu avea cum să fie mai memorabil finalul turneului lui, care, mi-a reamintit că, într-adevăr, suntem fragili. Simțeam 100 de emoții în același timp, dar, mai presus de toate, eram fericită.
Doi ani mai târziu, la doar 20 de ani, în 2015, ajungeam pentru prima dată la Cluj-Napoca, în experiența ce avea să devină cel mai mare festival din România, UNTOLD. Chiar dacă au trecut 10 ediții de atunci, iar pașii m-au făcut să mă întorc acolo în fiecare an, un moment am întipărit și acum bine în minte: urcasem pe cel mai înalt rând din arenă, iar până jos, de tot, puteam doar să văd zeci de mii de oameni, cântând și bucurându-se la unison de experiența pe care festivalul ăsta a reușit s-o creeze, încă de la prima ediție. Era august 2015.
Unsprezece ani mai târziu, revine Sting în România și nu oriunde, ci pe Cluj Arena. Și stăteam și mă gândeam, nu e vorba despre ideea de festival per se, ci despre acele amintiri din 2013 și 2015 și acele sentimente frumoase pe care mi le aduc bine aminte și pe care am tot vrut să le retrăiesc.
Și acum stau și mă gândesc: oare cum ar fi să retrăiesc acele momente? Oare cum ar fi să-l aud pe Sting cântând „Englishman In New York”, cu un stadion plin cântându-i fiecare vers? Oh, pure joy!
Lasă un răspuns