Prima mea experiență la Neversea
Tocmai a avut loc cea de-a doua ediție a festivalului Neversea, în Constanța, pe Neversea Beach. Pe scurt, festivalul ăsta este fratele mai mic al lui UNTOLD, iar anul ăsta s-a desfășurat între 5-8 iulie.
Deși a fost a doua ediție, pentru mine a fost prima. Și a fost totul destul de spontan, pentru că nu era plănuită treaba! Urma să plec la mare câteva zile și urma să prind inclusiv zilele de festival. Și era păcat să fiu acolo, dar să nu ajung la Neversea, este? 🙂
Într-un final s-au aliniat planetele și-am câștigat la concursul organizat de Ionuț Bunescu. Nu mi-a venit să cred pe moment, dar apoi, extrem de fericită, pentru că nu mă așteptam deși-mi doream, i-am mulțumit lui Ionuț și am început să mă gândesc la cum va fi, știind deja ce se întâmplă la UNTOLD.
Prima impresie pe care mi-a lăsat-o Neversea a fost legată de suprafața pe care s-a desfășurat, pentru că a fost mai mare decât credeam! Și peste tot dădeai peste branduri prezente acolo, venite pentru a-ți face viața mai ușoară!
A doua impresie a fost legată de brandurile prezente, asta pentru că mi s-a părut c-au fost cam multe, majoritatea fiind și la UNTOLD. Pe parcursul desfășurării festivalului însă, mi-am dat seama că nu am stat nici măcar o dată la coadă pentru ceva, asta pentru că dacă nu reușeai să-ți iei dintr-un loc o bere să zicem, găseai foarte aproape un alt stand.
Tot timpul aveai sau găseai câte ceva de făcut, ca să nu mai vorbesc despre cât de bine arătau scenele (mai ales cea principală), plus că sunetul se auzea foarte bine, mai exact era clar și în același timp tare!
Sunt genul de persoană care merge la festivaluri datorită lineup-urilor, astfel că nici în cadrul Neversea treaba nu a stat altfel! M-am distrat mult la show-ul semnat Yellow Claw! Îmi doream să-i văd live pe băieții ăștia de foarte mult timp, așa că au fost principalul motiv pentru care-mi doream să ajung pe Neversea Beach. În timp ce punea muzică Alan Walker, mă tot gândeam cum să fac să ajung în față și, imediat după ce s-a terminat prestația lui, s-a mai eliberat și-am reușit ajung. A fost magic, deși am fost și puțin dezamăgită, pentru că-mi doream să ascult mai multe piese vechi semnate Yellow Claw.
Mi-a plăcut și concertul The Script, asta deși nu sunt vreun fan sau un ascultător activ de-al trupei. Probabil cea mai tare parte a fost atunci când solistul a luat din public un telefon în timp ce posesoarea îl sunase, la cererea lui, pe fostul ei prieten. După ce s-a terminat piesa, timp în care el era tot în telefon, a urmat tradiționalul „Fuck you!” din partea solistului și a publicului, spus la unison. :))
Pe W&W și Axwell ^ Ingrosso m-am bucurat mult de tot că am avut ocazia să-i revăd, mai ales că-mi place proiectul Axwell ^ Ingrosso. Nu am apucat să ascult Swedish House Mafia live (proiect din care făceau parte cei doi + Steve Angello), dar am cântat și dansat pe piesele trupei din cadrul concertului și nu numai. Ca să nu mai spun că m-am bucurat de asemenea să-l revăd pe Grasu XXL, iar la Culese din Cartier chiar a fost nebunie: ne-am luat unii de gâtul celorlalți și, deși nu ne cunoșteam neapărat între noi, toți, la cererea artiștilor, am început să facem împreună pași la stânga și dreapta, în timp ce se auzea muzica. Chiar sper să mai facă băieții treaba asta!
În mare mi-a plăcut, asta deși în continuare prefer Untold. Poate și pentru că am mers la toate edițiile și mă simt ca acasă, nu știu. Cert este că a fost foarte bine organizată ediția asta de Neversea și, cel mai probabil, n-o să fie ultima pentru mine.
Ți-a plăcut articolul?
Nu uita să-i dai share ca să afle și prietenii tăi!