„Da, se poate!” sau despre cea mai importantă lecție învățată la Webstock 2016
2016 reprezintă participarea mea la Webstock pentru cea de-a 4-a oară consecutivă și mi s-a părut ediția cea mai interesantă din punctul de vedere al speakerilor aleși. 🙂 După fiecare ediție plec acasă mai motivată, cu povești despre „da, se poate!” și despre „nimic nu este imposibil”.
Prima sesiune, numită „My Story”, mi s-a părut foarte emoționantă. De la primul și până la ultimul speaker, cu toții au arătat că este bine să-ți asumi riscuri dacă vrei să faci ceea ce-ți place.
Ziua a început cu Alexandru Tomescu care este violonist. Ziua nu avea cum să înceapă mai bine pentru mine decât cu discuții despre muzică. Presărat cu glume, discursul lui a fost foarte bine structurat și sincer. A adus în discuție faptul că ceea ce dă viață muzicii este implicarea, dar și că dacă nu crezi că trebuie să faci asta, că menirea este de a transmite, atunci nu ești decât un executant. Contează să-ți asumi riscuri în viață, pentru a deveni mai bun. Mi-a plăcut când a spus că muzica este cel mai personal lucru, că te conectează, pe tine ca artist, direct la inima omului.
Și apropo de a-ți asuma riscuri… Dacă nu riști, nu poți ajunge acolo unde alții nu au ajuns. Spunea și despre momentul în care a câștigat concursul pentru vioara Stradivarius, singura din România, că a fost pentru el doar începutul, pentru că responsabilitatea era și mai mare. Făcându-ne și o trecere scurtă printre proiectele sociale pe care le susține, a trebuit să plece grăbit spre sala de repetiții.
A urmat Marian Godină, de meserie polițist. Într-un interviu live, pe scenă, luat de Cristina Bazavan, a răspuns curiozităților ei și ale celor din sală. Afirmația „Eu fac pentru Poliția Română ce a făcut ea pentru mine: nimic.” m-a pus pe gânduri, pentru că l-am simțit sincer pe el și e adevărat: dacă nu vrei tu să schimbi ceva în mediul înconjurător și în lumea în care trăiești, n-o s-o facă nimeni.
Următoarea a fost Paula Herlo, pe care o știu de când eram mică. Mi-a făcut pielea de găină de nenumărate ori prin reportajele ei, iar ieri m-a făcut s-o aplaud cu toată forța, pentru că este un model de urmat. Deși este o persoană sigură pe ea, m-a surprins că a descoperit destul de târziu ce voia să facă în viață, mai precis undeva după terminarea facultății. Mi-a plăcut definiția pe care i-a dat-o jurnalistului: el are puterea de a schimba în bine lucrurile care îl revoltă.
A urmat Sorin Onişor, fost profesor de geografie, care la 33 de ani a plecat din Timişoara, cu o oarecare tristețe, pentru că nu știa ce voia să facă mai departe. Acum străbate România în lung și-n lat și face unele dintre cele mai frumoase poze. 🙂
Ultimul a fost Howard Dell, care s-a deschis în fața noastră și ne-a prezentat viața lui. Trecut prin momente grele, în care i se spunea că nu mai are mult de trăit, a fost atlet, actor, iar acum cochetează cu industria muzicală (spunea că vrea să câștige un Grammy, cu foarte multă modestie 🙂 ): I get up every morning and I do what I have to do. Acum este în echipa Loredanei la Vocea României. E de urmărit!
După o scurtă pauză a venit unul dintre cele mai așteptate momente: Ravinder Takkar, CEO-ul Vodafone România, alături de Chris Whiteley, VP Business Development, EMEA @ Netflix, au anunțat parteneriatul dintre Vodafone și Netflix pentru serviciul 4GTV+ (unde aveți și Zonga 😛 ).
În ultimele părți ale evenimentului am participat la panel-urile de New Social Media și Online Communication Trends, la ultimul fiind o discuție super destinsă între Vlad Petreanu, George Buhnici, Adi Hădean, Dana Rogoz și Lucian Mîndruță. Am rămas plăcut surprinsă să aflu că, de exemplu, principalul venit pentru Dana Rogoz este cel din blogging, dar și că George Buhnici poate trăi decent, tot (doar) din blogging. Asta pentru că ceilalți au alte meserii pe lângă blogurile pe care le au.
Concluzia? Da, se poate! Nimic nu este imposibil…
Ne vedem sigur și la anul! 🙂
Ți-a plăcut articolul?
Nu uita să-i dai share ca să afle și prietenii tăi!