Despre cum m-a prins febra tenisului
Tenisul de câmp este un sport frumos, pe care am avut plăcerea să-l joc pentru prima dată în acest an.
Este de asemenea un mod de a-ţi petrece câteva minute/ore pe zi departe de stres, alături de persoane la fel sau poate mult mai pasionate decât tine.
Este adevărat şi faptul că este destul de costisitor: ai nevoie de un antrenor, asta deoarece nu poţi învăţa un sport de acest gen de unul singur (sau dacă da, destul de greu), ai nevoie de rachete (una bună poate ajunge şi la 10 milioane), mingi, echipament corespunzător, plus bani pentru a închiria un teren special amenajat.
În ultimele două luni am cunoscut iubitori ai acestui sport, care recunosc, mi-au transmis „microbul”!
Mi-ar plăcea să învăţ să joc bine (ieri la Bloggers Open am avut prima victorie: am câştigat un set cu 10-4, urmat de un altul câştigat cu acelaşi scor de către Roxana Bursuc, iar bucuria pe care o aveam în suflet după ce am câştigat e de nedescris! 😀 ), asta pentru că sportul îţi dă o stare de bine, care nu ar trebui să lipsească, asta mai ales când te întorci acasă după câteva ore de muncă. Trebuie să te destinzi cumva, nu?
Mi-am propus ca în primăvară (perioadă în care o să fiu prinsă cu învăţatul pentru bacalaureat) să-mi fac programul în aşa fel încât măcac o dată pe săptămână să joc tenis. Încep deja cu strânsul banilor. :))
Voi aţi jucat vreodată acest sport sau altele? Dacă da, care anume?