Ieri, după ce s-a terminat Gata premiilor Let’s Do It, Romania! judeţul Prahova (pe 28 septembrie am strâns în jur de 11 tone de gunoaie, fiind ca şi judeţ pe locul 5 – momentan nu s-au făcut estimările finale, tot la noi făcându-se curat şi în cea mai înaltă zonă, Vf. Omu – 2505 metri), am pornit de la cămin spre casă, cu gândul de a ajunge cât mai repede la familie şi desigur, la calculator (e cam urât să stai doar pe telefon, trust me!).
Cu două plase în mână şi un ghiozdan în spate, m-am urcat în autobuz. Vreo două staţii am stat în picioare, însă imediat cum s-a eliberat, am reuşit să prind un loc liber pe scaun. M-am aşezat, gândindu-mă la diferite lucruri, însă nicidecum la ceea ce avea să mi se întâmple. Doamna din dreapta mea, văzându-mă cu atâtea lucruri după mine, sfios, m-a întreabat: shopping day?
15 minute, cât am călătorit împreună am aflat că doamna Sora Cook alături de soţul ei, domnul Elder sunt misionari veniţi în Ploieşti, România, din America.
Am întrebat-o pe dânsa printre multe altele şi dacă ştie câteva cuvinte în română, asta pentru că-mi place tare mult să-i ascult pe alţii vorbind, asta mai ales la concerte, când unii artişti imediat după ce urcă pe scenă, primele cuvinte rostite sunt „Bună seara, Bucureşti” sau cuvinte înrudite cu acestea. Ştia câteva cuvinte şi mi-a spus şi că-i place ţara noastră.
Am plecat spre casă cu sufletul întristat pentru că a trebuit să mă despart de dânşii, însă totuşi zâmbind, cu bucuria în suflet că i-am cunoscut (puteam să iau alt autobuz, nu îmi era greu, asta şi pt. că vin din aproximativ 5 în 5 minute, mai devreme chiar). Mi-au dat şi un mic dar, o carte religioasă şi m-auinvitat la biserica de pe Rudului, unde îi pot găsi.
Frumos, nu? 🙂
Lasă un răspuns