Puterea magică a lui 7: despre Fast & Furious (7)
Când eram mică eram pasionată de maşini. Mă jucam cot la cot cu băieţii, mă uitam, blocată parcă, la curse de Formula 1, stăteam cu orele la calculator trecând nivele la jocuri precum GTA şi altele de genul.
Dacă stau să mă gândesc mai bine, mereu am fost mai băieţoasă: încă-mi plac maşinile cu mulţi cai putere, cursele, dar şi muzica tare (ştiţi voi, mai ales aia hip-hop).
Cam astea ar fi cele trei cuvinte de bază când mă gândesc la Furios şi Iute 7.
Aseară am fost la cinema să-l văd, la iniţiativa lui Marin şi a lui Alex (thank you, guys!).
Ştiam că deja a făcut record de vânzări şi mai ştiam că toate părţile au un soundtrack genial. Ah, şi că n-o să mă plictisesc. Şi aşa a fost: acţiunea te ţine în priză pe toată perioada filmului, respectiv a celor 137 de minute.
Mai aveam puţin şi ţipam la Brian (Paul Walker) în momentul în care a trebuit să părăsească urgent camionul care se apropia încet dar sigur de prăpastie, clipă în care a început să alerge şi să se prindă de maşina condusă de Letty (Michelle Rodriguez). Am râs cu poftă la partea în care Roman (Tyrese Gibson), într-un moment de maximă tensiune, a întrebat dacă poate să-şi verifice adresa de e-mail.
Am încremenit în momentul în care se duelau Toretto (Vin Diesel) şi Shaw (Jason Statham), dar am şi râs atunci când apăreau maşinile poliţiei, care păreau extrem de uşor de distrus, în comparaţie cu cele ale actorilor noştri.
Muzica se îmbină perfect cu acţiunea, cea din urmă fiind plină de suspans pe tot parcursul filmului. De asemenea, trebuie să-i laud calităţile actoriceşti ale lui Ludacris, nu doar pe cele muzicale. 🙂
Merită să mergeţi la Fast & Furious 7, nu doar datorită lui Paul (această parte, 7, a fost dedicată lui), ci a întregii echipe care a făcut o treabă minunată. Şi, totuşi, îmi pare rău că nu a durat mai mult…
P.S. mă apuc de toată seria şi abia aştept continuarea pentru că deşi ştiam despre ce este vorba, în mare, abia acum m-a prins febra. 😀