Cum am cunoscut-o pe Zappa
Ne-am împrietenit la începutul liceului, respectiv acum 4 ani. De atunci suntem de nedespărţit şi mă bucur că o am alături în cele mai grele şi mai frumoase momente.
Îmi place mult de ea, asta pentru că e genul ăla de tipă nonconformistă cu care ţi-ai dori să stai ore în şir să de distrezi, pentru că niciodată nu vă plictisiţi împreună.
Şi acum îmi aduc aminte: într-o zi ploioasă de vară, vine spre mine. O tipă brunetă, înaltă, sigură pe ea. Era îmbrăcată lejer, cu un tricou strâmt de culoare gri, o fustă neagră, vaporoasă şi scurtă cu buline, o geacă de piele neagră şi nişte botine. Avea părul prins şi asculta muzică la căşti.
M-a oprit să mă întrebe ce părere am despre show-urile de Stand-Up Comedy, deoarece face un studiu în care vrea să implice cât mai mulţi tineri din Ploieşti.
Îi plac mult concertele şi în general muzica live. Este pasionată de tot ce ţine de muzică (i-am zâmbit), îi place să meargă la karaoke şi de asemenea să joace biliard.
Nu ne-am mai văzut de câteva săptămâni bune, pentru că a trebuit să plece din oraş. M-a sunat ieri şi mi-a zis că ne vedem în câteva zile, din nou, în Ploieşti şi că are o surpriză mare pentru mine. Am fost atât de bucuroasă şi în acelaşi timp uimită încât am scăpat telefonul din mână, pe picior. Fracţiune de secundă. N-am simţit durerea provocată, de fapt, de fericirea pe care mi-a făcut-o, odată cu vestea respectivă.
Nu e oră în care să nu mă întreb ce mi-a pregătit Zappa, având în vedere că nu a vrut să-mi zică (am rugat-o minute întregi, fără niciun rezultat). Oare despre ce este vorba? Aveţi vreo idee? 😀