An nou, vacanţă nouă
Pentru că nu vreau să-ncep acest post cu „Pe vremea mea…” pentru că sună cam ciudat, având în vedere că sunt tânără, zic să las deoparte formula de început, să-ncep fără.
Aşadar, acum câţiva ani, pe vreema când eu nu aveam blog şi când mergeam la şcoală, ca un elev 1.0 ce eram (şi sunt în continuare, numai că acum am influenţe 2.0 😀 ), vacanţa de vară era cea mai aşteptată dintre toate vacanţele, poate şi pentru că fiecare pleca pe unde vroia şi putea, şi pentru că aceasta era cea mai lungă, din punct de vedere al timpului. Pe atunci eram mai mică, şi mai.. fără griji. Odată cu înaintarea mai adâncă (dacă pot să zic aşa 🙂 ) în viaţă, au început grijile şi desigur, lipsa de timp pe care uneori o resimt foarte tare!
Atunci vacanţa de vară era deja începută (dacă e s-o luăm după data de azi, 13 iunie), şi pregătea o sumedenie de întâmplări numai bune de povestit prietenilor la începutul noului an şcolar.
Uitându-mă în calendar, mi-am dat seama că vacanţele mele de vară se scurtează din ce în ce mai mult, că timpul trece fără să-ţi dai seama şi că s-ar putea într-o bună zi să mă trezesc că nu mai am această vacanţă mult iubită de toţi.
Ce repede trec toate…