Când spui nu, păi NU e!
Astăzi, discutam pe messenger cu o prietenă, care este mai mare ca mine şi care anul acesta dă bacalaureatul. Printre altele, ea îmi spunea că nu crede că va lua bac-ul la istorie, ceea ce nu e bine.
Spun nu e bine, pentru că dacă pleci de la premisa să nu vei reuşi, creierul tău percepe gândul ăsta ca pe un adevăr şi crede-mă, aşa se va întâmpla!
Un exemplu bun în acest sens este şi întâmplarea (tristă) de care-am avut parte acum ceva timp, mai precis de ziua mea: După 2 ore epuizante de matematică plus alte 3 de studiu, pentru că la ultima oră profesoara avea o treabă importantă de rezolvat, nu am făcut ora. Şi, ce m-am gândit eu? Hai să plec!
Până la momentul respectiv, totul bine şi frumos. M-am dus să-i spun profesoarei cum stătea treaba, iar profesoara de altfel drăguţă cum era, m-a lăsat să plec.
Aveam timp 40 de minute să ajung în partea cealaltă a oraşului şi să prind maşina. Deoarece autobuzul a întârziat, era logic să fie plin şi din păcate, a şi întârziat. Eu la acel moment aveam mai puţin de 5 minute să prind maşina, însă, mi-am spus că NU, nu o voi prinde!
Spunând asta, nu m-am mai gândit că maşina cu care trebuia să plec putea să mai şi întârzie, lucru care din păcate pentru mine s-a şi întâmplat. Aşadar, am ajuns să-mi văd maşina plecând, lucru deloc frumos.
A trebuit să-mi sun unchiul să vină să mă ia…
Concluzia? Nu vă mai gândiţi că NU puteţi face lucrul „X” sau că nu veţi trece proba la istorie la bac (am dat chiar exemplul de la care am plecat) căci NU, nu-l veţi trece!