LIVIA IUȘANDigital & Music Enthusiast

Livia şi numărul 7

Povestea pe care am să v-o spun astăzi datează de câţiva ani, aşa că sper să nu fi uitat vreun amănunt important.. :))

Bun,
Încă din clasele I – VIII (la grădiniţă chiar nu mai ştiu.. 😀 ) eu am fost acelaşi număr la catalog, respectiv 7. Nimic neobişnuit până acum, aşa-i?
Din clasa a VIII-a însă, s-a întâmplat ceva: Deoarece profesoara mea de biologie de până atunci rămăsese însărcinată şi nu mai putea preda, evident că a fost înlocuită. Astfel că, în locul ei a venit un profesor, cu care eu nu aveam nimic la început. Nu-mi mai aduc bine aminte dacă începând cu prima sau a doua oră a început să asculte, dar un lucru e cert: Mereu la ascultare alegea numărul 7!

O dată, de două ori, de trei ori.. mereu numărul 7! Ahh, apoi era numărul 3..
Crede-ţi-mă că-n anul ăla ştiam toate lecţiile la biologie!

Astăzi, în drum spre olimpiada la matematică, m-am întâlnit cu o fostă colegă, care, la fel ca şi mine mergea la această olimpiadă. Am început să depănăm amintiri (aşa cum cred că era şi logic.. 🙂 ) şi am început să vorbim despre orele de biologie din clasa a VIII-a şi evident, despre numărul 7..
Ceea ce mi s-a părut puţin ciudat, a fost faptul că atunci când am ajuns la liceu şi m-am uitat pe foaia cu ordinea în care suntem aşezaţi, ghiciţi ce!? Eram numărul 7! :))

Acum mă întreb.. oare-i un semn? O fi de bine, de rău?

Tags: