LIVIA IUȘAN.ROUn blog cu atitudine feminină | Muzică şi PR

De la perioada casetelor la antreprenoriat (Smiley @ MMB 2.0)

Mi-am făcut cafeaua și m-am apucat de scris. Da, a trecut mult, dar am lipsit motivat. 🙂 A fost o perioadă în care s-au întâmplat multe: am terminat facultatea, am terminat lucrarea de licență (care a venit la pachet cu mult stres și ore întregi de documentat, scris și corectat), am muncit, am citit, m-am relaxat și, probabil cel mai important, am stat și m-am uitat la lucrurile pe care le-am făcut până acum și mi-am pus ordine în gânduri.

Dând pe fast forward, că așa e-n muzică, m-am întors la blogul personal, iar zilele acestea sunt la Mastering the Music Business, prima conferință dedicată industriei muzicale din România. Ieri, în prima zi, cel care a spart gheața a fost Smiley, un artist care cântă încă de când eram eu mică și care, mai important decât cifra care însumează anii de carieră, a reușit să se mențină în topurile muzicale în vremuri în care modelul de business s-a tot schimbat.

„Fac parte din categoria artiștilor care se trezesc dimineața”, așa și-a început discursul, cunoscut fiind faptul că fiecare artist își face un stil de viață cât mai personalizat, pentru că unii sunt mai creativi dimineața, iar alții din contră, seara sau chiar noaptea. A urmat o discuție cu Dan Fințescu, gazda acestei ediții, legată e începuturile lui în muzică. E aproape ciudat să-ți închipui, mai ales dacă ai 20 și ceva de ani, ca mine, că pe respectivele casete pe care le-ai prins foarte, foarte puțin, se făcea în România până și masterul unei piese, asta pe lângă faptul că erau la mare căutare și, de asemenea, erau principalul suport muzical.

Atunci a început el să compună, dar s-a și hotărât să-și cumpere primul computer (primul program de muzică în care a lucrat a fost Impulse Tracker, care funcționa în MS-DOS, nici măcar în Windows). Pe la 20 de ani a văzut cum stă treaba (perioadă în care se mutase în București, scosese deja un album cu trupa Simplu și lucra în studio alături de Marius Moga și nu numai). Atunci și-a dat seama că nu este de ajuns să fii doar artist, ci trebuie să fii propriul tău PR, manager etc. și că este foarte important să-ți construiești o echipă cu care să lucrezi și care să te înțeleagă.

Discuția a continuat și am ajuns în era digitală, perioadă în care „Dacă ai un telefon la îndemână și ai un pic de talent și un pic de creier, poți să-ți faci o piesă pe telefon, stând în metrou, în taxi…”

Ce mi-a plăcut a fost faptul că a pus accent pe faptul că la începutul carierei făcea eforturi ca muzica pe care o compunea să ajungă la oamenii care decideau dacă muzica era bună sau nu, dacă va ajunge la public sau nu, dacă meritai să se investească în tine sau nu. Acum, oamenii care decid treaba asta sunt chiar ei: „Noi suntem la noi acasă, compunem piesa, decidem dacă ne place sau nu, apoi o încărcăm pe orice platformă digitală sau pur și simplu îi dăm share pe YouTube, sau pe Facebook, sau pe Twitter, chiar și pe Instagram, unde poți să-ți încarci videoclipul și ai acces la absolut toată lumea, din toată lumea.”

Ei sunt, cum e și normal, cei mai mari critici ai lor. Nu a ezitat (asta apropo de faptul că lor le plăcea o melodie, însă nu erau extaziați de ea) să ne spună de piesa „Get Lost” semnată Paul Damixie (membru fondator Radio Killer), care a stat la HaHaHa Production vreo 2 ani și jumătate și care a ajuns abia apoi pe Virgin Radio, în urma trimiterii ei directorului de programe, de către Șerban Cazan (unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați producători muzicali din România la ora actuală). Directorului de programe i-a plăcut atât de mult încât a doua zi a pus-o pe radio, asta deși ei nu plănuiau s-o lanseze. A urmat licențierea piesei de către Universal Music în toată lumea.

„Oricât de independent ai fi, tot depinzi de cineva.” El pledează pentru chestia asta, pentru comunicarea între oamenii din industria muzicală, fiind o industrie interdependentă.
HaHaHa Production este o casă de producție independentă, fondată de Smiley, care are parteneriate cu toate casele de discuri și care cofinanțează, coproduce și produce proiecte împreună cu alte case de producție independente sau de discuri.

Spre final ne-a spus câteva lucruri legate de cei care vor să înceapă: totul pleacă de la curajul pe care îl au. Curajul să fie ei, de a fi creativi, de a avea încredere în ce au creat și de a merge mai departe, de a-și prezenta creațiile în fața oamenilor. De a avea curajul ca, după ce primesc critici, să susțină în continuare efortul, pentru că la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla. „E la latitudinea lor să aleagă cele mai bune sfaturi pe care le primesc, de la manageri, producători și nu numai”, asta pentru că „ei sunt singurii care știu ce e mai bine pentru ei”.

Umează noi articole dedicate conferinței Mastering the Music Business, așa că rămâneți aproape! 🙂

Ediția din acest an este organizată de Star Management, Asociația Star Education, Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, Agenția de Vise și Overground Music, în parteneriat cu HaHaHa Production, Music Gateway și PositiveAgency.

Tags: , , , ,

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *